Visat-am cāndva, că de va fi să mor,
Īngerul va zbura, plutind īn urma mea,
Spre a-mi răpi din groapă vestmāntul călător.
Ştiam, cumva, că dorul, din egoismul firii
Nu poate ca să vadă hainul chip al morţii
Cum viermii īi trimite să-şi rādă nemuririi.
Drept care, cu sfială, nu īndrăzneam a-i spune
Decāt īn gānd, jumate, cu teama de pedeapsă,
Că aspiram la forme, rămasă-n asta lume.
Ştiind că cer prea multe şi dat-am prea puţin,
Nu vream cumva să pară venit să-l ispitească
Sau, din nemulţumire doru-mi, părānd că īl alin.
16 oct 2004, avionul Viena - Amsterdam