”Iubirea e un râu care, cu cât o dăruieşti,
cu
atât izvorăşte mai tare.”
spunea un înger în trup, cu suflet de lebadă.
La palmele şi pumnii hoţilor,
de
profesie sau angajaţi,
el işi oferise ofrandă şi celălalt obraz.
Cerşetorului din piaţă, fără pantofi,
care îi întinsese mâna a îndurare,
el îi oferise pantofii săi şi păşise Pâş – pâş! Neştiut.
Mâinile sale bătrâne, tremurânde,
erau
slujite de o suită de îngeri,
care îi aprindeau lumânările cu lumina necreată.
Când binecuvânta şi împărţea sărutări,
vedeai
cum însuşi Cerul se bucura
de frumuseţea acestui suflet de lebădă.
17 oct 2004, Amersfoort
