Coloana lui Brāncuşi au demontat-o,
piesă
cu piesă,
trecānd peste consemnul lui Gorjean,
de
a nu fi demontată niciodată.
Poate că a luat drumul Păsării Măiastre,
poate
că, neavānd ce să mai vindem,
ne-am vāndut īnsuşi axul Credinţei.
Puţini ştiu că Brāncuşi le aşezase pe toate,
faţă īn faţă, īn formă de cruce,
de ax al credinţei şi că toate, la un loc,
erau
un īntreg cu simboluri celeste.
Poate că scaunul de la Masa Tăcerii,
aruncat
īn Jiu (desigur) dintr-o nebăgare de seamă,
a rupt tăcerea, sunāndu-şi verdictul, sticlos: “Nu meritaţi!”
Poate că evreul din spatele fundaţiei Varia,
nemaiavānd
un Iisus să īl vāndă,
ar putea să dea un răspuns la īntrebarea: “De ce?”
16 oct 2004, Otopeni