Cantec de lebada

Is nacajiti romanii mei
Home | Doina de Lumina | Orasul lui Melchisedec | 1 Decembrie sau Parada legiunilor | Celui mai iubit nepamantean | Unuia, - Mantuitorului! | Fa-ma, Doamne! | Eminescu-lui | Doinei doinite | La zborul frant | S-a stins iubirea din oameni | Fir de papadie | Osana Revelatiei | In loc de Baraba | Ciuturi | Zapis vesniciei | Orfan as fi... | Pogoara-se lin | Eu nu m-am nascut | Pridvor | Jocul "de-a vieti" si "de-a morti" | Efratei | Mainilor Sale | Atingerea mainilor | In Gradina Ghetsimani | Indemn | Fuga Apusului in Egipt | Povara camilei | Tradarea viselor | Tradarea Harului | Desprinde-ma lin | Inversarea verbului | Ranjetul cimpazeului | Razboi egoismului | Barbatii din ziua de azi | Lui Labis | Freamatul Bucovinei | Is nacajiti romanii mei | Vanatoare de poeti, trubaduri, ziaristi si nu numai | Veverite strivite in usa | Ruga cuvântului nescris | Dialog cu ingerul | Intalnirea cu ingerul | Cantec Olarului | Patria mea | Vis nemarturisit | Parintelui Ilarion | Parintelui Galeriu | Nepartinire | Urmasii sihastrului Daniil | Cand oamenii tac | Blestemul lui Brancusi | Betsaidei nordice | Razboi nevazut | Albastrelor cautari | Linkuri spre alte pagini | Marginalii | Cand formele erau la guvernare | "Engagement Model"

       

  Îs năcăjiţi românii mei

 

 Îs năcăjiţi românii mei,

Îs năcăjiţi cum alţii nu-s,

Să sâmt în ţară ca străini,

Ca pui de struţ în cuib de râs.

 

Puşi în piroane de ciocoi

Ce ţara la străini o lasă,

Ei nu mai gustă acel “noi”

Al doinei româneşti de-acasă.

 

Mămuci trimise să cerşească

La colţ de stradă, în oraş,

Nu-i pensie ca să plătească

Şi casă, pâine, ceapă, caş.

 

Sub tăvălug de Europă

Sar preţurile-n mod sticlos,

Curg bani de la petrol de pompă

În punga Ţărilor de Jos.

 

La Shell, BP sau alte cele,

Se duc venituri însemnate,

Petrolul românesc se-mparte

La preţ străin, prin automate.

 

Nu-i chip din leu să mai plăteşti

A vieţii costuri zi de zi,

Doar mulţumiţi ne sunt ciocoii

Ceilalţi, - sortiţi spre a pieri.

 

Nu-s doctori ca să omenească

Al vieţii dar cu interes,

Arginţii sar sunând din tolbă,

Nu-i cinste, toate-s un eres.

 

Pe Hipocrit l-au dat uitării,

Vor vile faste cu panel,

Nu-i de ajuns nisipul mării

Să umple golul unui ţel.

 

La dascăli jena-i amintire,

Pun notele după auz,

De nu eşti meditat din fire,

Îţi lasă plodul fără uz.

 

Nu-s scriitori fără de teamă

De pana criticilor unsă,

Precum la circ, cu unt de vamă

Întins pe cartea lor cea plânsă.

 

Pe Eminescu-l ponegriră

Cum că-i un mit antisemit,

Cei toleraţi se proţăpiră

Ca trepăduşul decrepit.

 

Cultura toată-i sufocată

De kitch şi arte mârlăneşti,

Asurd, manelele prind viaţă

Printre tarabe ţigăneşti.

 

Sunt preoţi care au uitat

Că harul e o Sfântă Lege,

Din misiune şi Sabat,

Un “căpătâi” par a alege.

 

La groapă mortul se închină

La cearta preotului cel

Ce pent’ arginţi colegu-şi tună,

Din teritoriu, făcând ţel.

 

Credinţa din străbuni o-ngroapă

În ziduri faste din clădiri,

Samariteanu-nclină capul

În van visând la nemuriri.

 

Vin cărţi yoghine-n loc pe piaţă,

Umplând tarabele cu foc,

Din erezii se naşte-o faţă

Catranului făr de soroc.

 

Pe cablu vine, trist, un nor

Cu trupuri goale, dezmăţate,

Din crime, patimi şi amor

Gomora toată se împarte.

 

Prostite minţi teleghidate

Ei ne oferă-n viitor,

Ofrandă, - creiere spălate,

Manipulare de popor.

 

De miliţieni nu mai vorbim,

A cui e casa mai frumoasă,

În loc de ordine-i plătim,

La colţ, dreptatea-i păguboasă.

 

Te amendează din nimic,

Au plan şi vor să-l împlinească,

De nu contribui la ibric,

Aplică legea birjerească.

 

Politichii nu-i mai privim

Că lehamitea-i mult prea mare,

Cu nasu-n vânt, ni-l amintim

Pe pitorescul  Caragiale.

 

Îs năcăjiţi românii mei,

Îs năcăjiţi cum alţii nu-s,

Să sâmt în ţară ca străini,

Ca pui de struţ în cuib de râs.

 

11 oct 2004 (trenul Suceava – Bucureşti)

       

Fiecare suflet e chemat sa devina suflet de lebada