Din întâlnirea cu demonii
mi s-a născut
mai întâi răzvrătirea.
Îi blestemam cum că, nepoftiţi,
vin
şi îşi bagă nasul
în trăirile mele.
Nu pricepeam cum Sfântul Serafim
putea să iubească demonii,
şi mă vedeam rea, şi răzvrătită,
şi îi blestemam şi mai tare.
Ştiam că blestemul îmi întinează sufletul
cu gustul ticăloşit al urii,
simţeam că, aşa, le fac jocul,
şi că, în spate-mi, ei râd şi mai tare.
Nu pricepeam cum
mândria,
cu
jocu-i viclean şi drăcesc,
mă cuprinsese în laţul
acestui
război nevăzut.
Până când îngerul meu cel milostiv
mi-a
luat paşii împotmoliţi,
aducându-i în ruga sihastrului.
Până când am înţeles că trebuie să mă smeresc
şi
trebuie să învăţ să iubesc
dincolo de limita propriului “Eu”.
16 oct 2004, avionul Bucureşti-Viena