Război egoismului
De când declanşasem război egoismului,
mă trezisem pe o insulă mai pustie
decât Pandataria viselor Agripinei.
Unul câte unul, prietenii mei
îşi ascunseseră capul în pene de struţ,
afişând tăcerea inorogului.
Predicând în pustiu
despre “a da”,
m-a inundat deşertul
din nisipul inimilor împietrite de “a lua”.
Unul câte unul, scenariu de Gogol,
se perinda împrejuru-mi
spectacolul sufletelor moarte.
Doar cuiele îmi aduceau mângâiere,
respirând prin urme de palmă
răsuflarea vie a Dăruitorului.
24 octombrie 2004, Amersfoort