Cantec de lebada

Freamatul Bucovinei
Home | Doina de Lumina | Orasul lui Melchisedec | 1 Decembrie sau Parada legiunilor | Celui mai iubit nepamantean | Unuia, - Mantuitorului! | Fa-ma, Doamne! | Eminescu-lui | Doinei doinite | La zborul frant | S-a stins iubirea din oameni | Fir de papadie | Osana Revelatiei | In loc de Baraba | Ciuturi | Zapis vesniciei | Orfan as fi... | Pogoara-se lin | Eu nu m-am nascut | Pridvor | Jocul "de-a vieti" si "de-a morti" | Efratei | Mainilor Sale | Atingerea mainilor | In Gradina Ghetsimani | Indemn | Fuga Apusului in Egipt | Povara camilei | Tradarea viselor | Tradarea Harului | Desprinde-ma lin | Inversarea verbului | Ranjetul cimpazeului | Razboi egoismului | Barbatii din ziua de azi | Lui Labis | Freamatul Bucovinei | Is nacajiti romanii mei | Vanatoare de poeti, trubaduri, ziaristi si nu numai | Veverite strivite in usa | Ruga cuvântului nescris | Dialog cu ingerul | Intalnirea cu ingerul | Cantec Olarului | Patria mea | Vis nemarturisit | Parintelui Ilarion | Parintelui Galeriu | Nepartinire | Urmasii sihastrului Daniil | Cand oamenii tac | Blestemul lui Brancusi | Betsaidei nordice | Razboi nevazut | Albastrelor cautari | Linkuri spre alte pagini | Marginalii | Cand formele erau la guvernare | "Engagement Model"

           

 

   Freamătul Bucovinei

                                   Sofiei

 

 Bucovină-mbrăcată-n regaluri

de toamne-arămii, petrecute de ciute

pe vârfuri stâncoase, tăcerii pierdute,

la tine vin oameni cu inima-n palme

s-aşeze ofrande de suflet-pocaluri.

 

Pe creste vin vulturi, măreţi menestreli,

să-ţi cânte privirea tăcut-visătoare,

în Suha, prelinsă din roua de floare;

Poteca de munte-i sfinţită cu oase

din trupuri sihastre, iubirii-ţi prinoase.

 

Rarăul priveşte din nourii repezi

cum râurile trec prin şir de păduri,

mărimea de suflet se-aprinde ca nuri

ce-n  fiinţa fecioarei încep sa-nflorească

iubirii din har, menind să rodească.

 

Voroneţul se-mplântă, iubire sfinţită

pe aripi de înger din sacru mister,

din inima-ţi frântă de zboruri ce pier,

privesc în azur de blândă lumină

cum irişi celeşti în clopot se-anină.

 

La Putna la poartă tăcerea aşterne

smeritele-mi gânduri venite-n popas,

în turnuri de timp tăcerea-i un glas,

monahii veghează cu trupuri arzând,

mormântul lui Ştefan e rugă de gând.

 

Venit să te vadă, trecătorul se-ntoarce

cu dorul de tine în suflet prelins,

în muguri de iarbă, trăirea-i un plâns,

stejarii şi brazii doinesc de o seamă,

pădurile-i cânt, din cobze de-aramă.

 

           21 oct 2004, Amersfoort

                

Fiecare suflet e chemat sa devina suflet de lebada