Părintelui Serafim
Din foaia de carbon şi copacul tras prin inel
au încercat să aşeze pe umerii Pământului
atâţia ani câţi muntele Atlas însuşi nu poate duce.
Ei, care pretindeau că s-au nascut “învăţaţi”,
înotau în miliarde de ani, precum peştele
înoată în miriadimea din valuri, în scurta lor vălurire
prin apele oceanului.
Se dădeau drept “iluminaţi“, trăgându-şi înţelepciunea
de la învăţăcelul “maimuţă“, fără să se înroşească
de râsul până la urechi al cimpazeilor,
care nu putea fi măsurat cu foaia de carbon şi nici
cu inelul copacului.
Ei nu voiau decât să-şi legitimeze neascultarea,
{ motiv convenabil în fond pentru perpetua răzvrătire},
mândria dezvoltată la dimensiuni pantagruelice,
căţărându-se pe vrejul de fasole până la toarta Cerului
Dintâi, desigur – arhanghelii le aruncau praful din proba
de carbon în ochi, azvârlindu-i, unul câte unul,
pe scările Turnului Babel, cu o sabie făcută din copacul
tras prin inel ceresc
şi îi trimitea înapoi, să îşi venereze zeul-maimuţă.
***
Ei işi tăiau singuri aripile cu care s-ar fi putut prinde
de crengile din Arborele Vieţii.
10 noiembrie 2004
trenul Amersfoort-Utrecht