Cantec de lebada

Ranjetul cimpazeului
Home | Doina de Lumina | Orasul lui Melchisedec | 1 Decembrie sau Parada legiunilor | Celui mai iubit nepamantean | Unuia, - Mantuitorului! | Fa-ma, Doamne! | Eminescu-lui | Doinei doinite | La zborul frant | S-a stins iubirea din oameni | Fir de papadie | Osana Revelatiei | In loc de Baraba | Ciuturi | Zapis vesniciei | Orfan as fi... | Pogoara-se lin | Eu nu m-am nascut | Pridvor | Jocul "de-a vieti" si "de-a morti" | Efratei | Mainilor Sale | Atingerea mainilor | In Gradina Ghetsimani | Indemn | Fuga Apusului in Egipt | Povara camilei | Tradarea viselor | Tradarea Harului | Desprinde-ma lin | Inversarea verbului | Ranjetul cimpazeului | Razboi egoismului | Barbatii din ziua de azi | Lui Labis | Freamatul Bucovinei | Is nacajiti romanii mei | Vanatoare de poeti, trubaduri, ziaristi si nu numai | Veverite strivite in usa | Ruga cuvântului nescris | Dialog cu ingerul | Intalnirea cu ingerul | Cantec Olarului | Patria mea | Vis nemarturisit | Parintelui Ilarion | Parintelui Galeriu | Nepartinire | Urmasii sihastrului Daniil | Cand oamenii tac | Blestemul lui Brancusi | Betsaidei nordice | Razboi nevazut | Albastrelor cautari | Linkuri spre alte pagini | Marginalii | Cand formele erau la guvernare | "Engagement Model"

 

 

    Rânjetul cimpazeului

 Părintelui Serafim

 

 Din foaia de carbon şi copacul tras prin inel

au încercat să aşeze pe umerii Pământului

atâţia ani câţi muntele Atlas însuşi nu poate duce.

 

Ei, care pretindeau că s-au nascut “învăţaţi”,

înotau în miliarde de ani, precum peştele

înoată în miriadimea din valuri, în scurta lor vălurire

                                               prin apele oceanului.

 

Se dădeau drept “iluminaţi“, trăgându-şi înţelepciunea

de la învăţăcelul “maimuţă“, fără să se înroşească

de râsul până la urechi al cimpazeilor,

care nu putea fi măsurat cu foaia de carbon şi nici

                                               cu inelul copacului.

 

 Ei nu voiau decât să-şi legitimeze neascultarea,

{ motiv convenabil în fond pentru perpetua răzvrătire},

mândria dezvoltată la dimensiuni pantagruelice,

căţărându-se pe vrejul de fasole până la toarta Cerului

Dintâi, desigur – arhanghelii le aruncau praful din proba

de carbon în ochi, azvârlindu-i, unul câte unul,

pe scările Turnului Babel, cu o sabie făcută din copacul

                                                           tras prin inel ceresc

şi îi trimitea înapoi, să îşi venereze zeul-maimuţă.

 

                               ***

 

 Ei işi tăiau singuri aripile cu care s-ar fi putut prinde

                        de crengile din Arborele Vieţii.

 

                                   10 noiembrie 2004

                               trenul Amersfoort-Utrecht

          

Fiecare suflet e chemat sa devina suflet de lebada