Nepărtinire
Mă doare durerea fiecărui om
care-şi pune
inima în palme
spre a o oferi semenilor săi.
Mă doare tăcerea fiecărei lacrimi
prelinse în
singurătate
din geana unui bătrân părăsit.
Mă doare mâna întinsă a mămucii
ce îngheaţă de frig la colţul străzii,
aşteptând clipa să zâmbească a îndurare.
Mă doare speranţa fetiţei cu chibrituri
care visează că mâine, când se va trezi,
va găsi turtă dulce în ghetuţele
aşezate
cuminte, în faţa uşii.
Mă doare tristeţea pământului
care nu mai poate
cuprinde în sine
strigătul buruienii ce îi umple crăpăturile cu răni.
Mă doare strigătul străbunilor mei
care se răsucesc în morminte,
văzând nepăsarea şi împietrirea prelungindu-se
până în umbrele din ţintirim.
Mă doare ofranda adusă de tinerii
îngheţaţi de gerul fierbinte al lui decembrie
pentru ca îmbuibaţii
să dea cu pumnul în masă
şi să îşi facă vile la câţiva paşi
mai departe de mormintele lor.
Mă doare vânzarea de iudă a francmasonilor
care se joacă de-a puterea,
bătând cuie în răstignirea lui Iisus şi adormindu-şi
mândria drăcească
în surogatul de bine,
făcut public în piaţă, cu sunet de trâmbiţă,
în timp ce din culise trag sforile războaielor,
ale crimelor, ale nelegiuirilor
ce îi fac tot mai bogaţi în arginţi
şi tot mai săraci în scânteia divină.
Mă dor paşii fiecărui vestitor
omorât în dansul
satanic al sarabandei
acestei lumi ce păşeşte spre autodistrugere.
……………………….
Mă doare, mă doare această minciună generalizată.
16 oct 2004, Otopeni