Îndemn

                        Părintelui Arsenie

Deschide-ţi sufletul precum o floare

şi prinde roua dulceţii cereşti,

nu te ascunde în trista ninsoare,

a patimilor cripte ispite fireşti.

Răsai în roua privirii celeste

cu fiecare rugă ţesută în gând,

despătimirii din noi, hotarnică veste,

trimisă de magii Păstorului blând.

Fii martor deschiderii porţii

spre Sufletul veşnic, tivit peste nori,

capriciului vremii alungă-se sorţii

de risipite în doruri fugare ninsori.

desprinde-ţi trupul în formă de cruce

de-altarul iubirii meschine de “eu”,

anină de gându-ţi trăirea ce duce

pe calea luminii, jertfelnic tedeu.

Aşează de-acuma răspunsul cel bun

spre vama acestei celeşti Traversări,

chemarea de sfinţi din glasul străbun

nu conteni să-nalţi înspre zări.

Nu irosi al clipei popas

în geana clipirii furândului gând,

ci ţese continuu o rugă în ceas,

din trupu-ţi o cruce arzândă născând.

13 noiembrie 2004

autobuzul Amersfoort Wageningen