Joc “de-a vieţi ” şi ”de-a morţi”

 Trăiesc în vremea în care francmasonii

se joacă  “tsunami”

în fiecare a doua zi după Crăciun,

respir în aerul în care minciuna şi banii

îi ţin loc lui  ”a fi”, ”bine” şi ”bun”.

Trăiesc în vremea în care bancherii

jupoaie şapte piei după robul supus,

respir în cerul în care belferii

vor să sugrume Cuvântul de Sus.

Trăiesc în vremea în care duşmanul

inundă cutia cu unde drăceşti,

respir în aer vapori din catranul

spălării de creier de fiinţe lumeşti.

Trăiesc în vremea în care copiii

sunt învăţaţi că au drept spre a lovi,

din întuneric lovesc francmasonii

sinucigaş, în verbul “a fi”.

Trăiesc în vremea în care apostazia

e rost de mândrie la fiinţe căzute,

din Biblii în van mai strigă Mesia

la inimi mânjite şi firi revolute.

Trăiesc în vremea în care Occidentul

îşi colcăie viaţa în fals mimetism,

pluteşte în aer, aievea, blestemul

de fiinţe vândute unui drăcesc sincretism.

Trăiesc în vremuri în care pe străzi

se plimbă obraze de triste figuri –

făpturi născute din carne, aprozi

în care duhul se-neacă-n neguri.

Trăiesc în vremea în care sfârşitu-i aproape

şi Judecata doar mai adastă să vie,

din Duhul cel Sfânt, născutu-s-au ape,

din cumpăna morţii, pe toţi să ne-nvie.

                        11 ianuarie 2005,

                        Amersfoort-Maarssen