Orfan
aş fi, de nu Te-aş fi zărit,
în mult-iubirea-Ţi sufletului meu,
tu, Pâinea Vieţii, cinei Tale m-ai poftit
pe mine, mult-nevrednicul plebeu.
Şi orb aş fi de nu Ţi-as fi gustat
ofranda vie în paharul Vieţii,
în bucuria sfântă din Sabat,
mereu renasc în raza dimineţii.
Şi mut aş fi de nu mi-ai fi grăit
în Liturghia Sfânt-a veşniciei,
Când din Cuvânt, Tu, Doamne, m-ai urzit
ca menestrel pe-altarul bucuriei.
Şi surd aş fi de nu m-ai fi-ncântat
cu sunetul din sferele cereşti,
când gustul Pâinii Vieţii l-ai gustat,
e chin să te mai legi în iţele lumeşti.
Şi invalid aş fi
de nu mi-ai dat să zbor
spre înălţimea
dreptului Cuvânt,
născutu-s-a în suflet, sacru dor,
al Duhului Treimii pururi legământ.
11 ian 2005
Amersfoort
