Bisericile le-au îmbrăcat în marmură luxoasă,

de Carera,

ascunzând goliciunea faptelor Bunului Samaritean

            în mâna întinsă a cerşetorului ce tremură de frig

lângă zidul bisericii, nebăgat în seamă.

Preoţii i-au înlocuit treptat, din colegii,

            motivând că meseria de preot nu aduce profit

şi că, iată, în Era Profitului, se cer oameni noi, la idei noi.

Pe groapa comună de la Oranki au aşezat o inscripţie - “istorie”,

un fel de “trebuia să se întâmple”,

aşezând cartea lui Marx, faptele Anei Pauker şi exilul lui Soljeniţân

în formă de cruce (desigur inversată) pe acelaşi piedestal.

Crucea pontifului au inversat-o şi pe ea,

            de la Putna au alungat credincioşii,

pentru a face loc oportuniştilor momentului,

            şezând picior peste picior, să privească

spectacolul urmaşilor nedemni ai sihastrului Daniil.

                           16 oct 2004, Otopeni