Patria mea
Patria mea e-n pulberi de
stele -
Ierusalimul Ceresc din raza de dor -
Golirea de vise mǎ prinde-n acele
tǎinite
meleaguri din zborul-cocor.
Īn
patria mea nu-s biruri deşarte,
nu-s rǎi, īmpietriţi, zavistnici şi
furi,
Prin
solii Luminii, Treimea-mi īmparte
īn
raza-I celestǎ, corole de muguri.
Sunt bumbi de speranţǎ-ncolţitǎ
aievea
īn
gānduri, privire, trǎire şi glas,
Nu-s feţe-ntristate, aici īn Lacteea
Din veşnica-mi Ţarǎ,
al Vieţii popas.
Nu-s
timpuri, nici grabǎ, nici grabnici
precum
se ţes īn lumescul atlas,
Aici
dreptatea nu plānge-n mitarnici
lǎsatǎ
la uşǎ, cerşind ce-a ramas.
Iubirea te-ncinge īn razele vii,
topindu-te-n focul iubirii cereşti,
uita-vei
ce drag ţi-a fost, de Florii,
sǎ
rāzi bucuriei din flori cāmpeneşti.
17 aprilie 2006, Amersfoort