Cantec de lebada

Desprinde-ma lin

Home | Doina de Lumina | Orasul lui Melchisedec | 1 Decembrie sau Parada legiunilor | Celui mai iubit nepamantean | Unuia, - Mantuitorului! | Fa-ma, Doamne! | Eminescu-lui | Doinei doinite | La zborul frant | S-a stins iubirea din oameni | Fir de papadie | Osana Revelatiei | In loc de Baraba | Ciuturi | Zapis vesniciei | Orfan as fi... | Pogoara-se lin | Eu nu m-am nascut | Pridvor | Jocul "de-a vieti" si "de-a morti" | Efratei | Mainilor Sale | Atingerea mainilor | In Gradina Ghetsimani | Indemn | Fuga Apusului in Egipt | Povara camilei | Tradarea viselor | Tradarea Harului | Desprinde-ma lin | Inversarea verbului | Ranjetul cimpazeului | Razboi egoismului | Barbatii din ziua de azi | Lui Labis | Freamatul Bucovinei | Is nacajiti romanii mei | Vanatoare de poeti, trubaduri, ziaristi si nu numai | Veverite strivite in usa | Ruga cuvāntului nescris | Dialog cu ingerul | Intalnirea cu ingerul | Cantec Olarului | Patria mea | Vis nemarturisit | Parintelui Ilarion | Parintelui Galeriu | Nepartinire | Urmasii sihastrului Daniil | Cand oamenii tac | Blestemul lui Brancusi | Betsaidei nordice | Razboi nevazut | Albastrelor cautari | Linkuri spre alte pagini | Marginalii | Cand formele erau la guvernare | "Engagement Model"

                     

 

 

          Desprinde-mă lin

 

 

    Ia-mi, Doamne, māndria şi-o spulberă-n vānt,

 să piară-n pustie, ca fulgul de  nea,

 ridică-mi povara aceasta, pe umeri prea grea,

 mai pune-o suflare divină īn tina ce sānt.

 

 Precum fulgul de nea din zare-l desprinzi,

 adie-mă lin din mreaja lumirii,

 fă-mi suflul să-mi simt desprins de pămānt,

 de tot ce-i lumesc, mă scapă robirii.

 

 Mă-nvaţă să-ţi cānt din tina ce sānt

 un cantec nescris, doinit de dorul de Tine,

 gingaş fie-mi gāndul ce-mi pui īn cuvānt,

 răsară-Ţi făptura īn roua trăirii din mine.

 

 Spre Tine īndreaptă-mi simţirea trăită,

 din fiece clipă, secundă şi ceas,

 dă-i firii-mi perene un veşnic popas,

 uneşte-mi zidirea cu firea-Ţi sfinţită.

 

 Ia-mi, Doamne, māndria şi-o spulberă-n vānt,

 să piară-n pustie, ca fulgul de  nea,

 ridică-mi povara aceasta, pe umeri prea grea,

 mai pune-o suflare divină īn tina ce sānt.

 

                      13 mai, 2006, Amersfoort

 

 

 

              

Fiecare suflet e chemat sa devina suflet de lebada