Cuvintele īncă nescrise din mine
se aşterneau ca o punte a iubirii,
aşteptānd să păşească īn spaţiul paralel al timpului
şi să cuprindă sufletul vibrānd al fraţilor mei.
Mi se dăruiau, unul cāte unul,
prelingāndu-se din tăcerea sufletului de lebădă;
Le priveam germinarea īn spaţiul alfa,
şi-mi era teamă să nu le frāng zborul
cu neaşteptarea din preaplinul sufletului meu.
Ştiam că atingerea sufletelor se petrece undeva,
īntr-o lume nevazută de făpturile spaţiului beta,
ancorate īn lumea raţiunii, alta decāt lumea Harului,
Că o atingere de suflete alfa şi beta
poate devia īntr-o eroare de microeoni,
alterānd mesajul din suflul primordial al Cuvāntului.
Mă plecam, cu privirea aşteptāndă a rugă,
spre un chip nevăzut, īntrupat din Cuvānt,
īnainte de a mă naşte aici, īn vestmāntul lumesc.
Mă rugam Lui, Harului, să-mi deschidă corola sufletului,
spre a da un nou trup Cuvāntului nelumit.
16 oct 2004, avionul Viena-Amsterdam
