Anastasiei,

strabunica mea

  În teii mei s-au scurs primaveri
Cu simtiri niciodata uitate,
Din embrionul nescrisei dureri,
Renasc amintirile-mi toate.

Sarutul coboara în floarea de tei
Pe carari niciodata stiute,
Este un dar sa poti sa reiei
Plimbari pe carari ne'ncepute.

În Carul cel Mic se-ascunde un dor
În fiecare noapte cu stele,
Parângul se mistuie, uitat calator,
În noaptea cu vise cu iele.

Plimbari înfrunzite în trunchi de stejar
Adorm pe oceane de timp,
Parfumul de tei aduce-n altar
Miresme de flori din Olimp.

22 dec '94