Nirvanei

Umbra Nirvanei în van o astepti,
Pasii Ursitei dorind sa-i îndrepti,
Nirvana e zâmbet de soare si flori,
E roua aghiasmei desprinse din nori.

Când bine facând, de rau sa nu stii
Ca este o arma cu doua tarii,
Nirvana dispare în trist curcubeu -
Tristete de gândul ispitei din "Eu".

Durerea senina, ca plânsul din nor,
Katharsis de sete, de foame si dor,
Sta scrisa-n Nirvana secundei din noi,
În tot ce respecta multiplul de doi.

Durerea amara, paharu-ti prea plin,
De frica de moarte, satanic venin,
Nirvana ti-o ia, în dulci reverii,
Ce bine e, Doamne, nimic sa nu stii.

Nirvana e totul si nu e nimic,
E numai locul pe care, acelasi tipic,
Îmbraca vestmânt de vieti si de morti,
- E felul în care vei sti sa ti-l porti.

11 dec '94