Irodiadei din Irak Tristete a rusinii ca azi înca SUNT,  lacrimi de prunci, irodiade-cuvânt, destine furate de furi ordinari, macelari de cuvinte, misei de altar ce haina cea sfânta intina prin fals Juramant, furi de lumina vânzatori de Hristos, rastigniti în pacat de pofte si hule, nesatui de sabat în secoli de-a rândul de ei tot pradat. Ci, Doamne dorit-as sa pier, mi-s lacrimile lor piroane de fier, miros de petrol în sângele lor, Au, Doamne, nimic Sfânt în vinele lor? Nelimita-a rusinii, nehotar  de mormânt, miselia ajunsa ca rang de Cuvânt? Pradatori de lege, credinta si har, aceiasi netrebnici misei de altar, furi de destine, tâlhari de ogor, pâna când, Doamne, nesatui fi-vor ? Finantisti de razboaie, ucigasi ordinari, joc de demoni, veniti pe pamânt în chip de minciuna, patatori de Cuvânt, da, Doamne, durerii din OM alt glas sa o poarte decât un mamon, cu coarne-negrite de pofta placerii, sodomica umbra, mecanism al durerii, Pâna cand oare, aici vom mai fi, robi ai nefiintei, orbi a voi? o bucata de pâine, o masina de lux, - e  tot ce ei stiu, acest clan Clou-Clux, Neglijând cu un rânjet al vietii final, subscriind "a dori", într-un ritm infernal, scrijelind peste morti surogat de dreptati, rasucite-n mormânt, risipite-n bucati, murdarie-a minciunii, farisei de lumina, nenascuti înca, aserviti doar de tina... Pana când, Doamne, acestor mamoni le vei da drept de-asuprire-ntre demoni, un veac din minciuna, în loc de iubire, O, Doamne, visat-am o alta nnoire! Ce rost au toate? Aici în neant, mi-i sufletul trist, actor supleant în teatrul vietii ce nu pot sa îl joc, Scurteaza-mi Doamne, al vietii soroc! 14 decembrie 2003, într-un colt de lume falsa, în care duhul demonic pluteste in aerul viciat

Romanita

Poezii pentru copii