Testament

Nu vei veni la nunta mea
prea bine o stii
Desi as vrea, caci te-am iubit cândva,
Surâs de lumina si cânt argintiu
vor rasari pe carari de suflet neviu
de nimeni stiut.

E seara întâiului sarut;
În aer pluteste surâsul si teama,
Candoare. Un zbor nevazut
din inimi ia seama
întâiului, negraitului dor.

Câta lumina sau cât de aspru fior
sau, poate, ce sumbra tacere
s-or risipi în aceeasi frântura de zbor,
a privirii tale nespusa durere
nascuta din cerul dintâi.

Iar dac-ar fi sa ramâi,
Va fi doar la o nunta din seara
Cu unic nuntas si rece capatâi,
La care, întâia si cea din urma oara,
Tu, iertator, atât aveai sa-mi spui :
" Fie-ti tarâna, iubita mea, usoara!"