Katharsis

A venit furtuna
si mi-a oprit mîna
în soaptele sale,
lasând sângele
sa framânte
clipa cea rea
în clipa cea buna;
lasând tunete
în sine sa cânte
tristete si haos de sunete,
trimitând fulgere
s-aprinda lumini
în delicate murmure
cântate de priviri.
Au venit norisorii
si-au vrut sa ucida
lumina din ei, ochisorii.
Dar a venit ploaia,
sunându-si pietrisul
în lacrimile sale,
aducând katharsisul
în florile tale.
Dar a venit soarele,
si, calde, izvoarele,
au prins sa suspine:
"Ce bine-i, ce bine
când e soare
în Suflet din tine"...