HEMOGRAFIE

Iubitul meu, pecetea sarutului nostru
Ne-a fost data într-o noapte cu luna,
Era putin dupa miezul noptii
Când eu, la un secol dupa nemurirea ta
Aflat-am din resignatiunea-ti postuma
Ca mi-a fost dat inimii tale a spune "DA"...

"Aceasta obligatiune la morti e îndreptata"
Suna epilogul suprem al jertfei de sine;
- Era putin dupa miezul noptii
Când bocetul meu a-ncremenit pe hârtie
Caci stiu bine, luceafarul meu, fara tine
Nu va mai exista nici o alta hemografie.

Râzând, lumea zicea
Ca nu-i chip sa se-nsoteasca vreodata
Un pamântean din era cometei cu coada
Cu un lemurian ce n-a stiut despre lumea Egee
Ce-au vrut sa spuna când, iata,
Stropit-a pe tarmul uitarii iubirea lactee.

"Caci nu vezi, mincinoasa de tirani cumparata?"
Picurau voci strapezite de ura,
Dar tu, fara pata unui secol din chaos lumit,
Le-ai raspuns, cu lumina-ti de seara:
"Cel ce-a-nvatat a muri nu mai poate fi lovit
De aqua toffana din cupa de ceara!".

"Umbre ti-a dat în loc de ferice-adevarata
Iubita-ti în valul uitarii s-arunci!"
Multimea lui Ceres tinea sa te-ndemne.
Ci tu, în brate-ai început sa o strângi;
- De pe creasta simtirii eterne
Nu-i chip lumina iubirii s-o frângi.

"La terminu-astui cambiu tu nu vei mai exista"
Ne picura în eter otrava resignarii
Când însasi sosia lui Schiller si Petrarca
Pareau trimise în chip de solie :
« Da-mi mie Laura ta, din patima lumeasca
Nu-i chip a tese iubirea-ntru vecie ».
....................................................
Plângeam în hohot, însa am dat-o si pe ea...

1 iunie 1998