Un clopot-bing ma priveghea în somn,
Un altul-bang ma lua spre esafod,
Spre
Ierihon ma îndreptam în somn,
Ci tot negam ca e al meu prohod.
A fost mai scurt decât o presimtire,
A fost sa fie alt de cum am vrut,
Din drumul greu, doar
multa mea simtire
Ma renastea spre proaspatul trecut.
Urma sa mor si înca nu traisem,
Urma sa ma strivesc de caldarâm,
Afara-n primvara înflorisem,
Si tare îmi doream sa mai ramân.
Doream sa-mi fi lasat deschis o fanta,
Sa pot privi de-aiurea când mi-e dor,
La masa cu ceaslov,
haina mea bacanta,
Ma asteptau trairi de muritor.
Sa îl patrund când luna va sa-mbie,
Pe trecatorul gând ce-a mai ramas,
Heraldic semn pe harta
mea pustie,
Ma astepta sa-l vad din ceas în ceas.
Nu concepeam sa fiu murit de tot,
Sa las în vraf ce n-am putut cuprinde,
Ma-nlantuiau în groaznicul
complot
Chiar foste dragile-mi cuvinte.
Doi heruvimi voiau sa ma însele,
Eu înca nu voiam sa ma-nvoiesc,
Ma rataceam în nori, purtat
de iele,
Prin tot ce nu doream sa-mi amintesc.
Si cât de mult am fost legat
De tot ce, drag, îmi adusei aminte,
A fost sa vad doar la Sabat,
Când nu putui grai prin necuvinte.
Urma sa mor si înca nu traisem
Decât cu jumatati si cu câtimi;
Din fiinte ce în jurul meu privisem,
Îmi ramâneau tovarasi heruvimi.
Urma sa ma strivesc de caldarâm,
Pietrisul greu ma cuprindea în racla;
Din palma mâinii de
la Râm,
Ma cuvânta în urma slova-facla.
Afara-n primvara înflorisem,
Un soliloc cântat în replici vii,
Din tomuri, doar îmi 'mugurisem
Prefata la un verb - "a stihui".
Si tare îmi doream sa mai ramân,
Sa ma lumesc în tot ce a fost dat,
Ci timpul n-a mai vrut
ca sa amân,
Sa stihuiesc si-n noaptea de Sabat.
Urma sa mor si înca nu traisem,
Urma sa ma strivesc de caldarâm,
Afara-n primvara înflorisem,
Si tare îmi doream sa mai ramân.
Un clopot-bing ma priveghea în somn,
Un altul-bang ma lua spre esafod,
Spre Ierihon ma îndreptam
în somn,
Ci tot negam ca e al meu prohod.
mai '91
