Ciuturi

 Sufletul meu s-a transformat într-o ciutură

în care prea-plinul se revarsă încet,

Din fiecare boabă născută din rouă

florile îşi scutur în ea sfiosul bocet.

N-am ştiut cum flori pot să rănească

prin frumuseţea înscrisă în zâmbetul lor,

Că tot privind, a mirare, minunea lumească,

se picură-n ciuturi un alt fel de dor.

Şi zborul din păsări adie în ciuturi

din înălţimi un iz de preaplin,

De vrei să-l despici, te nasc începuturi

şi doruri inunde cu greu se alin.

Priviri căprioare adastă în ciuturi

cu catifeaua mlădie a chipului lor,

mereu în prezent, mereu la-nceputuri,

se prinde de suflet un dor călător.

E dorul din zborul de suflet

Spre altele lumi din care-am venit,

Ne poartă în lume mirelnicul umblet

cu gândul străpuns de veşnic zenit.

                      14 ian 2005,

                       Utrecht - Maarssen