Celui mai iubit nepamantean

Celui mai iubit nepamantean dintre toti pamantenii

ii inchin intaiul meu gand

desprins din oceanul de ganduri, inlantuit in tiparul lumirii…

Precum o pasare isi odihneste zborul in varful unui copac,

imi odihnesc iuresul trairii in chipul nefacut de mana,

dar lipit de causul inimii,

al celui mai iubit nepamantean dintre toti pamantenii.

                                     Mustarului

Credinta mea sunt eu, cand imi desprind gandurile de “a lua”,

masurat in materia clipei rastignite la o singura dimensiune,

sunt “eu”, scos afara din cochilia “eu”-lui, devenit mut la plansetul

“eu-lui” de langa mine, si el rastignit in vremelnicia unei clipe golite

                                 de continutul interminabilei dimensiuni.

Uitare

Cand eu uit sa mai “fiu”,

pasarile uita sa-mi mai iasa in cale vioaie,

orchestrandu-mi pasii cu ganguritele triluri.

Cand eu uit sa mai “fiu”,

pana si norii isi ascund conturul in gri,

lasandu-mi in urma doar dorul,

si el golit de “a fi” …

               27 nov, 2006